In this room…

have a sit…

…In this burning room is you and I
You and I
Turning tables
Breaking games…
Listening to thunders..
Coming up with flame..
Burning…
From within’..
You and I..
On an ordinary day…

 

11048717_928549760521274_5646431637366724196_n

 

Aberații nocturne.

Am avut un vis în care toata filozofia vieții mele își făcea apatiția printre frânturi de irealitate.

A existat un moment în care am spus stop. Stop! M-am ridicat și mi-am înlăturat toate păturile care mă țineau pe loc. Le-am lăsat să mă descopere. Să simt frigul.

Vreau sa plec. Mereu am vrut asta. Fug de mine. Fug în mine.

Am trăit două sau mai multe vieți în cei douăzeci și ceva de ani ce-i am..mă apropiu încet de 30. Nu mai e mult.

Toți au un drum. Real sau ireal. Același tipar, bineînțeles.

Iubit, logodnic, soț, copii. Iluzii. Minciuni frumoase. Sau în anumite cazuri, să speram, realități unice.

Mi-am cumpărat un bilet. Are toate destinațiile care n-am avut curajul să le urmez.

Încep să-mi fac bagajul.

Nu mă interesează poziția socială și statutul care mi se atribuie. Niciodată n-a făcut-o. E o altă iluzie. Un alt joc de rol și eu nu vreau să mai joc nimic.

Cred că te îmbogățești emoțional, spiritual în 4 ani de drumeții cât nu o faci în o viață de supunere.

Am un vulcan, se tot pregătește să erupă. Vreau totul sau nimic. Nu mai merge pe jumătăți de măsura. Nu mai pot. Nu mai vreau altceva mai puțin.

Vreau tot în relația mea cu omul care se hotărăște să mi se alăture, în relațiile de amiciție. Vreau prezent absolut. Trăire unică. Atunci, acum. Pe moment.

Mâine cine știe ce o fi?!

Ce faci?!

Stai cum tot stau eu sau îmi urmezi gândurile și pornești în aventura vieții tale?!

Sună a emisiune, știu…și a misiune.

Viața ta nu e o emisiune și are și un capăt undeva..la care în momentul când vei ajunge să poți să ai în spate momente, locuri, oameni, iubiri, priveliști care au meritat efortul.

Te trezești sau aștepți să o fac eu prima dată așa cum trebuie?!

 

14192060_1114914315253593_4019727193133166794_n

Cine esti, cine sunt?!

Ma trezesc in fiecare dimineata. E un proces natural. Lumina se intrevede printre draperii..
Vreau sa mai motaiesc dar cum ceasul imi arata ora tarzie sunt nevoita sa imi indeplinesc sarcinile.
Mananc. De cele mai multe ori un fruct..iaurt sau ou fiert. Imi beau ceaiul. O sarut pe mama. Fug sa ajung la timp la munca.
Acolo..ehei..fiecare zi e plina de surprize. Unele-s bune, altele rele.
Uneori in timpul saptamanii ma intalnesc cu el.
Pare de obicei bine dispus.
Avem activitati diverse care desi se repeta, nu-mi pasa. Simt nevoia sa ma bucur de prezenta lui si atat.
Cateodata stau sa-l privesc.. desi pe el il deranjeaza ..si ma gandesc oare ce gandeste si simte. Cu adevarat..
Oare cine e el?!
Uneori as vrea sa nu fiu nimeni. Sa ma pierd ca intr-un festival..in care toti danseaza in toate partile si se dezlantuie de orice rol si moralitate care ii tine in frau zi de zi.
Zilele se scurg. Le auzi?!
Cine esti?
Ce-ti doresti?
Oricine ai fi…arata-te. Fii sincer cu oamenii din jur.
Nu le pierde timpul.
Viata trece fara sa se-ntoarca.
E greu sa iesi in fata..sa dai cu mana in masa si sa exclami..asta sunt.
….



Eu ma pierd la ‘festival’.
Lasa muzica sa cante…

Tu unde te pierzi?!

Al cui timp il irosesti?!

Cine mai esti?!

 



Începuturi…

Îmi aduc aminte prima oară când te-am văzut. Eram mai tineri. Erai într-o poză, zâmbind, specific ție. Habar nu aveam că știai de existența mea și mă admirai în secret.

Ți-ai făcut curaj după ani lumină și ai pătruns într-un univers complex.

Era o căldură, lumină, pluteam.

Ne-am plimbat într-o zi însorită iar la sfârșit nesigur puțin,  ți-ai făcut curaj și m-ai sărutat. Era prima întâlnire. Așteptaserăm suficienți ani.

Ai pus la loc cioburi căzute care încă mă zgâriau. M-ai bandajat cu grijă. Ai avut răbdare.

Mă plimbam zâmbind. A fost un dans sincer și lin..un an.

Mi-ai spus că în sfârșit ai găsit ce îți trebuia, că așa ar fi normal să simți cum simți cu mine. Am râs. M-ai sărutat.

Ți-am trasat harta feței și am pătruns în privirea ta nenumărate nopți.

Calmul s-a balansat și drumul s-a zguduit de multe ori de atunci..am crescut, ne-am format, am greșit, am învățat..iar când mă uit în jos și văd mâna ta jucându-se cu degetele mele, mă liniștesc.

E un răsărit..ca acela din locul magic unde am văzut delfinii. Fericire. Calm. Magie. Iubire.
Fiecare zi e un dar pe care merita să-l împărțim cu cei dragi.
Fiecare amintire creează o stare.
Fiecare gând o realitate.
Rămâi cu mine la răsărit să continuam începutul. Să fim tot acolo.

Vino.

rasarit_vama_veche_by_codrutneagu.png

Nu sunt fan, dar mi-a dat starea pentru a scrie…

Unknown…

Sunt atâtea lucruri care s-au schimbat de atunci..

Timpul nu se mai oprește. Își desfășoară activitatea regulat și în grabă.

Mă pierd.

Sunt pe pilot automat.

Întind mâini să susțină ce e de susținut.

Pe mine cine mă susține?!

Cine se-ntreabă ce ești?! Ce simți?! Cum mai simți și ce visuri mai ai?!

Vreau să strig să mă auzi.

Nu sunt încă albă, nu sunt pură!

Duc cu mine lucruri grele, murdare.

Vreau să evadez, da, să fug în lume, într-un colț mic în care să mă bucur de senzații și timpul să-nceapă din nou să stea.

Am nevoie de cineva. Am nevoie de tine.

Mi se-nmoaie sufletul și recunosc că îmi e dor; că am nevoie de ceva, că te vreau lângă mine, suflet curat.

Om cu profunzime. Cu emoții. Cu nevoi. Cu optimism. Cu loialitate. Cu iubire.

Cântă-mi un vers și aruncă-l în vânt să ajungă diseară la mine.

Atunci voi sta să te ascult.

Suflete, ești mut, ești surd?!

 

 

 

11391217_929318407110397_1648729792125709778_n.jpg