Jumătate pierdută

E din nou dimineaţă,

O nouă zi, aceeaşi viaţă.

Simt vântul ce adie în zori…

Şi m-ajută

Să văd totul în culori…

Ies afară pe străzile verzi,

Ce e, Nu crezi?!

Cineva mă priveşte…

E-un copil ce mă uimeşte…

Aleargă ca un nebun

Şi nu se satură nicicum.

Mama lui il cheamă-n grabă :

„Hai copile acasă, că am treabă!”

Eu îmi văd de drum apoi..

Văd cerul plin de nori,

Dar e şi albastru-n pic

Acolo, un petic mic.

Florile, şi ele îmi zâmbesc..

Dar şi ele se uimesc..

Toată lumea mă priveşte

Şi-ncep a mă-ntreba

Daca am eu ceva…

Voci în jurul meu aud

Dar mă prefac ca-s om surd.

Iar când acasă ajung din nou,

Îmi dau seama ce era…

Adevărul e că lipseşte jumătatea mea…

Jumătate e la tine…

Jumătate e la mine…

Când ai plecat în grabă ai uitat…

S-o laşi la mine…

Şi-am rămas făra ea…

Aşa că te rog, nu uita..

Să ai grijă de ea..

Şi-ntr-o zi de-ai să revii,

Jumătatea s-o-ntregii.

Până atunci..eu umblu aşa…

Fără jumătatea mea.