Din misterele creierului…

Suntem încă departe de a descifra funcţionarea creierului, această maşinărie pe care incorect au asemănat-o unii cu un computer, căci este mult mai complex de atât. Nu ştim încă de ce visăm, de ce avem conştiinţă de sine şi nici cât de mult mai putem evolua intelectual. Ştim însă că performanţele noastre cognitive depind nu doar de bagajul genetic, ci şi de lucruri care ţin de obiceiurile noastre.

Neuronii, neurotransmiţătorii şi sinapsele (legăturile chimice dintre neuroni) sunt aproape identice la toate animalele. Cu alte cuvinte, aceste cărămizi de temelie ale creierului nu diferă prea mult la insecte, peşti, reptile, păsări sau la mamifere, inclusiv la oameni. Cu toate acestea, creierul uman este atât de complex, încât nu am reuşit nici până astăzi să-i descifrăm pe deplin mecanismele de funcţionare. Suntem totuşi într-un stadiu mult mai avansat al cercetărilor faţă de epoca lui Aristotel (384-322 î. Hr.), de exemplu, care credea că inima este sediul proceselor mentale, iar creierul este un simplu radiator pentru aceasta.

Experienţele noastre îl modelează

Dezvoltarea creierului nu se opreşte în momentul în care ne naştem. Cele cinci simţuri, care ne aduc informaţii despre lumea înconjurătoare, „sculptează” cel mai complex organ de care dispunem. Cu fiecare lucru învăţat, celulele nervoase formează noi conexiuni (sinapse) sau le consolidează pe cele existente. În copilărie, creierul este cel mai receptiv la informaţii.

Aşadar, complexitatea lui depinde în mare măsură de experienţele pe care le avem până spre vârsta adolescenţei. Iată de ce în această etapă trebuie să „alimentăm” creierul cu cât mai multe şi mai variate informaţii. Cultivarea unor aptitudini în detrimentul altora ne modelează creierul într-o manieră diferită. Muzicienii, de exemplu, au mai multă materie cenuşie decât alte persoane în anumite zone cerebrale. Această modificare le este necesară pentru a discerne mai bine sunetele, dar şi pentru a avea aptitudini motorii mai fine.

Cât de importantă este dimensiunea lui

Raportată la greutatea corpului, dimensiunea creierului uman a devenit, pe parcursul evoluţiei, mai mare decât la celelalte mamifere. În prezent, greutatea creierului uman reprezintă 1,9% din greutatea totală, pe când în cazul leilor, proporţia este de 0,1%, iar în cel al balenei albastre – de 0,01%. Unii specialişti în neuroştiinţe sunt de părere că o creştere a volumului creierului a fost necesară, în condiţiile în care specia umană a trebuit să proceseze tot mai multe informaţii.

Unde se află centrii nervoşi

Alţi oameni de ştiinţă cred însă că inteligenţa este dictată nu de dimensiunea creierului, ci de numărul şi de complexitatea sinapselor. Şi cetaceele (delfinul, balena, caşalotul) au creier mare, dar în el abundă nu neuronii, ci celulele gliale, care au rol de susţinere şi de protecţie a neuronilor. Însă un număr mare de celule gliale avea şi creierul lui Einstein în zone asociate cu gândirea complexă, după cum au relevat examenele anatomo-patologice. Prin urmare, aceste celule ar putea avea roluri mai importante decât cele cunoscute în prezent.

Circumvoluţiunile nu sunt reper al inteligenţei

Convingerea potrivit căreia oamenii inteligenţi au mai multe circumvoluţiuni pe suprafaţa creierului nu este fundamentată ştiinţific. Numărul acestora nu se modifică pe măsură ce acumulăm informaţii, ci rămâne acelaşi de la naştere. Formarea circumvoluţiunilor a fost necesară în evoluţia omenirii atunci când creierul a devenit mai mare decât volumul craniului. Prin urmare, circumvoluţiunile, care apar odată cu creşterea scoarţei cerebrale şi în care au loc cele mai multe procese cognitive, nu sunt un indiciu al inteligenţei unei persoane. Procesele de învăţare influenţează însă structura creierului: ele stimulează formarea de noi sinapse.

Am atins limitele evoluţiei?

Volumul cutiei craniene nu poate fi mai mare decât cel din prezent, pentru că el trebuie să păstreze un echilibru proporţional cu dimensiunile corpului. Aşadar, creierul nu se mai poate mări, dar nici numărul conexiunilor nervoase nu mai poate creşte, spuneau anul trecut cercetătorii de la Universitatea Cambridge. Dacă am deveni mai inteligenţi decât acum, adică dacă am avea mai mulţi neuroni şi mai multe sinapse, creierul ar trebui să consume o cantitate mai mare de energie.

Or, acum, el utilizează nu mai puţin de 20% din cantitatea de energie de care dispunem. O creştere a consumului energetic ar însemna ca restul funcţiilor organismului să nu mai poată fi susţinute. „Creşterea puterii creierului ar duce la o creştere disproporţionată a consumului de energie. Deocamdată este clar că există nişte constrângeri evidente cu privire la cât de mult poate avansa inteligenţa umană”, spune Martijn van den Heuvel, profesor de psihiatrie la Centrul Medical din Utrecht, Olanda. Ar exista însă o cale prin care să putem evolua: realizarea unor conexiuni neuronale mai eficiente.

Cum se dezvoltă în uter 

Primii neuroni se formează în cea de-a patra săptămână de viaţă a fătului, iar din acest moment, ei se înmulţesc cu o rată uimitoare: 250.000 pe minut. La naştere, vom avea aproximativ 100 de miliarde de neuroni, specializaţi şi organizaţi foarte riguros. Interesant este că, până în a şasea lună de gestaţie, suprafaţa creierului este netedă. Abia după această vârstă şi mai ales în apropierea naşterii se formează circumvoluţiunile scoarţei cerebrale, ţesutul în care se procesează cele mai multe informaţii.

Creierul feminin diferă de cel masculin

Hormonii influenţează dezvoltarea creierului din viaţa intrauterină, iar aceştia diferă între cele două sexe. Pe lângă hormoni, educaţia şi tiparele culturale creează diferenţe între creierul masculin şi cel feminin. Investigaţiile imagistice au scos la iveală motivul pentru care abilităţile de comunicare ale femeilor sunt mai dezvoltate decât cele ale bărbaţilor: creierul lor deţine mai multe legături neuronale între cele două emisfere cerebrale (stânga şi dreapta), ceea ce creează o vorbire mai fluentă. Acesta este şi motivul pentru care femeile, spre deosebire de bărbaţi, pot îndeplini mai multe sarcini simultan. O altă deosebire între cele două sexe este aceea că femeile au o atenţie pentru detalii mai dezvoltată, pe când bărbaţii au o gândire mai structurată. Ei au o mai bună orientare în spaţiu.

Ştiai că…

… un neuron are, în medie, conexiuni cu mai mult de 1.000 de neuroni?
… în anul 1888 a existat prima încercare de a măsura inteligenţa oamenilor? Ea aparţine antropologului britanic Sir Francis Galton. Măsurătorile sale vizau însă acuitatea vizuală şi pe cea auditivă, precum şi capacitatea respiratorie.
… cele mai multe descoperiri privind structura şi funcţiile cerebrale au fost făcute în ultimele două decenii?
… spaţiul alocat în creier controlului picioarelor este mai mic decât cel alocat mâinilor? Aceasta pentru că sunt necesari mai mulţi neuroni pentru a controla mişcările fine ale degetelor de la mâini.
… aproximativ 90% din informaţiile care ajung în creier sunt vizuale, iar restul olfactive, auditive etc.? Tocmai de aceea, centrul vizual are cea mai mare dimensiune la oameni. Animalele, mai ales cele carnivore, au simţul olfactiv mai dezvoltat decât cel vizual.
… în urmă cu 3-4 milioane de ani, creierul uman cântărea doar 400 de grame? Astăzi, el are o greutate medie de 1.400 de grame.

Specialistul nostru

Radu Braga
cercetător în neuroştiinţe Catedra de Fiziologie „N. C. Paulescu”
Centrul de Excelenţă în Neuroştiinţe, Universitatea de Medicină  „Carol Davila”, Bucureşti

Memoria este un proces extrem de complex şi de fascinant. Informaţia procesată de creier spre a fi memorată poate avea diferite calităţi, dependente de analizatorul implicat în culegerea informaţiei respective (vizual, auditiv, tactil, gustativ-olfactiv). Pentru fiecare analizator există arii corticale specifice, unde informaţia este recepţionată şi procesată. Tot în aceste arii va fi şi memorată, însă pentru ca acest proces să se producă, este necesară trecerea prin nişte paşi intermediari. Un prim pas este confruntarea emoţională a informaţiei.

Creierul nostru stochează, în principiu, conceptele care fie îi plac, fie îi displac. Informaţia neutră emoţional se pierde. Un al doilea pas este confruntarea informaţiei care trebuie memorată cu cea deja existentă în memorie (experienţele anterioare) şi integrarea într-un concept unitar a datelor parţiale provenite de la fiecare analizator. Al treilea pas absolut necesar pentru formarea memoriei de lungă durată este somnul.

Selectiv

Creierul memorează îndeosebi informaţiile care au un impact emoţional asupra noastră.

Mituri despre mecanismele cerebrale 

Cele mai multe descoperiri cu privire la organizarea şi la funcţionarea creierului s-au făcut în ultimele decenii, iar ele sunt strâns legate de accesibilitatea tot mai mare a tehnicilor imagistice. Cercetările recente au contrazis multe dintre lucrurile pe care le ştiam până nu demult despre creier.

«Celulele nervoase nu se pot regenera»

Fals şi adevărat. Într-adevăr, majoritatea neuronilor se divid până în momentul naşterii. Există însă câteva zone cerebrale în care celulele nervoase sunt înlocuite cu unele noi după ce mor, iar acest lucru se întâmplă chiar şi la bătrâneţe. Una dintre aceste zone este hipocampul, care este important pentru memorie şi pentru învăţare. Prin urmare, putem asimila informaţii şi putem avea performanţe intelectuale chiar şi la vârste înaintate.

Problema este că majoritatea oamenilor devin rutinaţi şi nu mai investesc energie în activităţile care solicită creierul. În lipsa lor, creierul nu este capabil să evolueze. Oamenii de ştiinţă au reuşit chiar să stimuleze regenerarea neuronilor în laborator, dar deocamdată nu au găsit o cale de a „repara” ţesutul cerebral lezat de un atac cerebral sau de un traumatism. Arhitectura creierului este foarte riguroasă: dacă toţi neuronii  s-ar regenera, ar exista riscul ca ei să creeze conexiuni aberante.

«Colesterolul este nociv pentru creier»

Adevărat şi fals. Acesta este un alt mit demontat de curând. LDL colesterolul („rău”) se poate depune în arterele carotide, cele care furnizează creierului oxigen şi nutrienţi, existând riscul ca el să favorizeze apariţia unui atac vascular cerebral. El distruge o parte din creier şi afectează uneori ireversibil anumite funcţii cerebrale.

Însă şi un nivel foarte scăzut este la fel de nociv, pentru că producţia de dopamină, un neurotransmiţător care controlează mişcările, depinde de nivelul colesterolului „rău”. Când nivelul dopaminei scade, apar tremorul şi problemele de echilibru şi de coordonare specifice bolii Parkinson.

«Ne folosim doar 10% din neuroni»

Fals. Astăzi, dispunem de tehnici imagistice care ne permit să observăm în ce proporţie ne folosim creierul. Iar ele relevă faptul că nicio arie cerebrală nu rămâne nefolosită pe parcursul unei zile. De altfel, este destul de logic că avem nevoie de întreg creierul. În caz contrar, nu s-ar explica de ce el are cea mai mare dimensiune (raportată la greutatea corpului) comparativ cu restul mamiferelor. Fiecărei zone din creier îi corespunde o funcţie şi, bineînţeles, nu utilizăm toate zonele cerebrale în acelaşi timp, ci pe rând, dar ajungem să-l folosim în totalitate. Sigur, fac excepţie situaţiile în care creierul este lezat (accidente vasculare cerebrale, traumatisme) şi anumite zone devin nefuncţionale. Creierul este utilizat integral chiar şi în timpul somnului. Aceasta nu înseamnă că nu putem învăţa mai mult de la un punct. Afirmaţia potrivit căreia ne folosim doar 10% din creier se referea probabil la potenţialul intelectual al oamenilor, care nu este deocamdată pe deplin exploatat.

Test

Află dacă ai o gândire matematică sau creativă

Creierul uman este singurul împărţit în două emisfere, deosebire care a apărut din necesitatea de a structura mai eficient funcţiile cerebrale. Emisfera stângă este sediul gândirii logice, pe când cea dreaptă este responsabilă cu gândirea creativă. Află care dintre cele două trăsături este mai dezvoltată la tine făcând următorul test. Notează numărul frazelor care consideri că ţi se potrivesc.

1 Verific frecvent cât este ceasul.
2 Îmi aşez gândurile într-un jurnal.
3 Cred că nu există o metodă corectă sau una greşită de a face lucrurile.
4 Nu reuşesc întotdeauna să respect întocmai indicaţiile (ordinele) primite.
5 Îmi notez într-o agendă lucrurile pe care le am de făcut.
6 Îmi schimb uşor planurile şi consider că respectarea unui program este plictisitoare.
7 Mi se pare mai uşor să schiţez o hartă decât să-i explic verbal unei persoane cum să ajungă undeva.
8 Pentru a găsi un obiect pierdut, încerc să-mi amintesc unde l-am văzut ultima dată.
9 Mă las adeseori influenţat(ă) de emoţii.
10 Învăţ (am învăţat) matematica uşor.
11 De regulă, citesc instrucţiunile înainte de a asambla ceva.
12 Mi se spune mereu că întârzii.
13 Când nu ştiu ce alegere să fac, merg de regulă pe instinct.
14 Trebuie să-mi fixez obiective pentru a fi performant.
15 Îmi pot da seama dacă oamenii mint sau sunt vinovaţi de ceva doar privindu-i.
16 Dacă am de luat o decizie, îmi notez pe o hârtie argumentele pro şi contra.
17 Cred că aş fi un bun detectiv.
18 Pot învăţa/am învăţat să cânt cu uşurinţă.
19 Pentru a rezolva o problemă, mă gândesc la soluţiile pe care le-am avut în trecut pentru situaţii similare.
20 Gesticulez mult.

Rezultate: 
Pune în dreptul cifrelor o literă, după cum urmează: 1. S (emisfera stângă); 2. S; 3. S; 4. D (emisfera dreaptă); 5. S; 6. D; 7. D; 8. S; 9. D; 10. S; 11. S; 12. D; 13. D; 14. S; 15. D; 16. S; 17. S; 18. D; 19. D; 20. D. La final, numără literele pe care le ai pe hârtie. Dacă obţii mai multe litere „D” înseamnă că eşti creativ, iar mai multe litere „S” înseamnă că eşti raţional. Dacă numerele sunt egale, înseamnă că-ţi foloseşti ambele emisfere cerebrale în egală măsură.

Ce favorizează declinul mintal

Creierul este organul care îmbătrâneşte cel mai repede. Neuronii se pierd chiar din copilărie, însă ritmul de distrucţie devine mai accelerat începând cu vârsta de 20 de ani. Şi noi contribuim la acest fenomen, prin obiceiurile de zi cu zi: fumatul, consumul excesiv de alcool, traiul într-un mediu poluat, stresul, traumele emoţionale, radiaţiile şi multe altele.

Declinul mintal poate fi prevenit printr-un stil de viaţă sănătos, care să includă mişcare, un consum moderat de grăsimi, un aport crescut de antioxidanţi, de vitamine din grupul B şi de acizi graşi Omega 3. Pe lângă acestea, ar trebui să adăugăm activităţi antrenante pentru creier, cum ar fi lectura, puzzle-uri, rebusuri, sudoku şi chiar socializarea. Putem reduce riscul de demenţe chiar şi atunci când există o predispoziţie genetică pentru ele.

Cât de mult este inteligenţa moştenită

După nenumărate dispute, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că inteligenţa este o trăsătură moştenită în proporţie de 75% şi dobândită în proporţie de 25%. Interesant este că nu mai puţin de 40% din genele pe care le deţinem contribuie, direct sau indirect, la coeficientul nostru de inteligenţă.

El depinde şi de trăsăturile de personalitate ale unei persoane, iar acestea, la rândul lor, pot fi moştenite sau dobândite. S-a observat, de exemplu, că geniile sunt deschise la experienţe noi, introvertite, ambiţioase şi motivate. În ceea ce priveşte inteligenţa dobândită, s-a observat că părinţii au cel mai mare impact asupra ei până la vârsta de opt-nouă ani, apoi rolul lor se diminuează. Acest tip de inteligenţă depinde în totalitate de cât de stimulant pentru creier este mediul în care trăim.

Specialistul nostru

Prof. dr. Ovidiu Băjenaru
medic primar neurolog preşedintele Societăţii Române de Neurologie

Bolile neurodegenerative de tipul Alzheimer şi Parkinson sunt consecinţa pierderii anormale şi accelerate de sinapse şi de neuroni. Această pierdere nu poate şi nu va putea fi niciodată compensată prin simpla înlocuire a neuronilor. Noii neuroni nu se pot integra în reţelele neuronale defecte, iar în esenţă, acesta este motivul pentru care tentativele de transplant de celule stem neuronale au eşuat până acum.

De aceea, eforturile ştiinţifice în aceste cazuri se îndreaptă spre identificarea cauzelor şi mecanismelor care nu permit supravieţuirea neuronilor. Abia apoi s-ar pune problema găsirii unor soluţii terapeutice care să contrabalanseze aceste defecte, şi nu înlocuirea unor celule care au murit cu altele care sigur vor fi „sacrificate” şi ele atât timp cât nu se îndepărtează cauza bolii. În ceea ce priveşte stimularea regenerării neuronale, suntem încă departe de a stăpâni mecanismele sale de control.

Arhitectură

Simţurile şi funcţiile pe care le folosim mai intens primesc mai mult spaţiu în creier.

Sursa: http://www.adevarul.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s