Îţi mai aduci aminte dragul meu,
Îţi mai aduci aminte cum să speri,
Să crezi, să visezi, să zbori ?!
Nu-i aşa că te-ai pierdut
Pe-acest pământ de lut
Cu fiinţe ce credeai că sunt
Mai mult decât un suflet pierdut.
Nu ştiu de ce totul e aşa …
Cum poţi să mai visezi
În cine să mai crezi,
Când în jur sunt doar minciuni…
Suflete ..vise pierdute;
Cât aş mai vrea să ştiu cum e,
Cum e să simţi cu adevărat
Fericire, prietenie şi iubire.
Totu-i superficial.
Dar cine trebuie întrebat?!
Cine e vinovat?!
Nu suntem noi oare de condamnat?!
Că am creat, că am luat,
Că am minţit şi am furat
În loc să dăm, să visăm, să sperăm.
Nu mai avem nimic de făcut
Doar să visăm mai mult.
Să luptăm, să ne ridicăm
Să dăruim şi să ne bucurăm
Pentru fiecare lucru mic
Căci nu e lucru de nimic.
Nu uita să speri dragul meu,
Şi poate nu-ţi va mai fi aşa de greu!
