Printre ele…

…“Doamne, cum ne-am despărţit cu toţii. Poate că şi prietenia şi iubirea nu merită, într-adevăr să fie trăite, dacă nu sunt veşnice. O viaţă întreagă de frumuseţe, asta ar însemna ceva, într-adevăr”, spunea Octavian Paler…
Cred că toţi ne dorim asta…toţi ne dorim să fim fericiţi..să iubim..să fim iubiţi…să avem prietenii care să dureze o viaţă..de ce nu?!…
Dar lucrurile se complică în realitate… aici te loveşti de ziduri, emoţii, sentimente înăbuşite.. trecuturi care îţi aduc aminte mereu când încerci ceva…că există riscuri..şi nu-s mici…
Şi care mai e curajos?
Suntem nişte laşi…
Ne prefacem că ne pasă… păstrăm totul într-o superficialiate care să nu ne dea dureri de cap…acţionăm ca hedoniştii..ce să mai…
Cred că trecutul e acolo şi e benefic deoarece oricare ar fi acesta..te-a învăţat ceva…
Cred că avem oameni pe care-i purtăm cu noi…şi ne sunt dragi amintirire..dar să nu uităm că amintirile sunt acelea..nu oamenii…oamenii se schimbă…
Cred că toţi avem poveri pe care le purtăm în noi…şi nu ştiu de ce ajung uneori, ca ele să ne poarte pe noi…
Eu vreau să cred în tot ce spunea Octavian Paler… Şi ştiu că există… e nevoie doar de mişcat degetele şi dărâmat munţii care nu ne lasă să ajungem acolo…
Cred că uneori întâlneşti oameni care merită asta…
Şi nu cred că realizăm mereu lucrurile astea..sau poate o facem uneori prea târziu…
Prietenii şi iubiri veşnice vă doresc, cititorilor.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Printre ele…&8221;

  1. m-am ganditi de multe ori :
    Am devenit superficiali si distanti din cauza internetului ?
    sau
    Internetul ne-a dat luxul de a deveni noi insine si anume superficiali si distanti ?

    Apreciază

    • Traind intr-o lume virtuala..si facand asta constant, timp indelungat..se cam pierd capacitatile de relationare cu cei din jur… Nu cred ca internetul e singurul factor care ne-a facut sa fim superficiali si distanti..cred ca societatea a involuat mult..internetul e doar o mica parte din multele „probleme” pe care le are societatea asta „bolnava” din care facem parte.

      Apreciază

  2. Ma intreb oare ce-ar fi viata fara lacrimi, fara pierderi, fara pericol sau risc?
    Nu stiu daca am putea aprecia cu adevarat lucrurile frumoase si oamenii speciali din viata noastra fara toate aceste trairi. Trairi care nasc echilibrul vietii.

    si lacrimam pentru ca -ne pasa-
    si pierdem pentru ca -avem-
    si riscam pentru ca -incercam-

    Si sentimentele au viata… se nasc, traiesc si mor – ca noi. si cu noi.
    Iar vesnicia e acolo intr-un sertar al universului rupta de tot ceea ce tine de material. Ea, de acolo sus, ne priveste cu drag. Vede cum noi, aici pe pamant o ravnim, dar ne tot lasa intr-o continua asteptare… pana ne stingem din strigarea ei. Murim dorind vesnicie. Apoi suntem ai ei. Ea, in schimb, ne poate avea pe noi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s