Forever (ne)ever after…

De ce ne căsătorim?

Căsătoria este privită ca o ”încarcerare” de cei mai mulți.

Auzisem într-o zi o replică referitoare la aceasta care suna cam așa: ”Nimeni nu vrea să fie soldat, dar chiar și așa, toți se înrolează”.

Sunt în momentul în care toate prietenele mele au inelul pe deget și urmează să facă ”marele pas”.

Întrebarea mea este: De ce? De ce ne căsătorim?!

Oamenii se căsătoresc pentru că:

  1. Așa știu ei că trebuie la o anumită vârstă
  2. Sunt de prea mult timp împreună și decid că ar fi momentul ”să treacă la etapa următoare a relației lor”
  3. Au o anumită vârstă și deși nu-s în totalitate mulțumiți de omul de lângă ei, se gândesc: ”decât deloc, e bine și așa”
  4. Din motive financiare
  5. Din dorința de evadare
  6. Cred ca asta este ”salvarea” lor

Și motivele pot continua…

Deși nu am avut și văzut multe modele în ceea ce privește o căsnicie fericită, deși văd sacrificiu și conformare în multe dintre ele, eu cred că aceasta se rezumă într-un singur cuvânt: iubire.

Nu am fost niciodată genul de fată care să viseze la cai albi și prinți.

Nu am așteptat să mă salveze nimeni niciodată, deși unii au încercat.

Așa am fost mereu. Mereu am crezut cu tărie că singurul motiv viabil pentru care te-ai decide să îți petreci restul zilelor cu cineva e iubirea.

Dorința de a vedea  chipul blând al omului drag în fiecare dimineață.

Momentul când omul acela îți atinge cele mai întunecate locuri și le dă lumină doar cu o privire și o adiere.

Capacitatea ”de a te dezbrăca ” de toate în fața acelui suflet.

Persoana aceea care vede dincolo de tine și toate fricile tale..și care, chiar dacă poate nu le înțelege, încearcă, te ține în brațe.

Omul cu care îți împarți cea mai mare pasiune; chiar dacă aceasta e singura care o aveți în comun..și anume: pasiunea care o aveți unul pentru celălalt.

Sufletul acela care pentru tine e unic. Care e cel mai deosebit pe care l-ai găsit vreodată. Care te trezește la realitate.

Iubirea aceea nebună, care trece de la cuvinte la fapte.

Persoana care deși e conștientă că ai dragoni care ”te păzesc”, trece peste ei, îi ia de mână și se plimbă cu tine și ei atâta timp cât e nevoie pentru ”a zbura”.

Omul acela care parcurge kilometri întregi doar pentru a fi cu tine într-o zi importantă ție. Pentru că așa simte, nu pentru că se simte obligat să o facă.

Sufletul acela căruia nu mai trebuie să-i explici cine ești, deoarece el știe.

Toate lucrurile acestea utopic de frumoase, înglobate cu înțelepciunea că suntem oameni, deci prin definiție imperfecți și conștientizarea că orice relație/căsnicie necesită muncă.

E ca un full time job.

Ce zici, te bagi?!

Te mai întreb o dată: Tu de ce ești cu cine ești și de ce te căsătorești?!

O viață trăită cum și cu cine ți-o așterni, de asta să ai parte.

Îți doresc să ai puterea de a urma sufletul oriunde te duce.

Cititorule,asculți, auzi?!

10551125_688137371234225_5951649704136877290_n

Photo credit: Adrian Borda

Anunțuri

Un gând despre &8222;Forever (ne)ever after…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s