Simțeam cum mă strivește. Tu o simți? Mediocritatea…
Fugeam de ea. Teneșii mei albi, deveniseră gri..sau negri. Nici nu mai văd bine.
Printre vuietul vântului, mă urmăreau cuvintele lor, amintirile mele: „n-ai să reușești”, ”viața e grea”.
Oamenii îți vor spune ce nu pot sau n-au curajul ei să facă; nu-i asculta.
Există vreo destinație a traseului?!
Hmm…nu. E doar călătoria. Aia e esența, omule care citești rândurile astea.
Vreau să-ți spun ceva..ascultă-mă:
Nu-ți pierde timpul aiurea și mai ales nu-l pierde altor oameni (în relații, dacă nu e ceea ce vrei, pleacă; dă-ți șansa să îți găsești ceea ce îți dorești), e prețios.
Nu te juca cu ceea ce o persoană simte. Nu profita de încrederea pe care o are în tine..că alege să creadă orice îi spui pentru că așa i se pare ei normal…într-o lume normală.
Fii onest cu tine și cei din jurul tău.
Încearcă să nu emiți judecăți, sunt eronate de obicei.
Fă ce-ți place, a, da și fă-o mult cu pasiune.
Zâmbește din toți porii.
Fii o lumină.
Îndrăznește să faci ceea ce ai vrut mereu…
Suntem mult prea procastinatori. Ne pierdem timpul click.uindu-ne viața. În loc să avem conversații autentice, stăm unii lângă alții cu capul în monitoare. Acordă-i atenție omului de lângă tine. S-ar putea să descoperi un univers interesant.
Acum e momentul să-ți schimbi viața, să o organizezi așa cum dorești, unde și cu cine visezi.
A..și nu uita, niciodată nu e prea târziu pentru nimic.
Găsește și oferă compasiune, bunătate, frumusețe..deschide-ți ochii să le vezi.
Așa..acestea sunt gândurile mele. Ale tale care sunt?! Le lași la stadiul de cogniții sau faci ceva în privința asta?!
Decizia îți aparține…
