Ciclicitate

A trecut ceva timp.

Ma plimb in lung si-n lat in orasul cu blocuri gri. Oameni grabiti, agitatie, aglomeratie.

Cerul e albastru. Zboara pasarile intr-un dans cu o simetrie perfecta.

Stau cu capul in nori.

Zambesc.

Ma bucur ca respir si mai trag o gura de aer adanc in piept.

Am doi, trei oameni dragi langa mine.

Imi readuc aminte ce important e. Ce important e sa ai pe cineva. Persoane frumoase. Suflete deosebite. Oameni care sunt acolo in orice situatie.

Metrourile sunt pline. Oare unde se grabesc toti oamenii?!

Eu unde ma grabesc?!

Ma detasez, respir, inspir, expir.

Se lasa seara. De la geamul camerei se vad luminitele podului albastre si ale apartamentelor inghesuite unul langa altul.

Beau o gura de vin. Las deoparte toate grijile.

Ma bucur de senzatie.

Zilele se deruleaza ciclic. In acelasi ritm. Cu aceleasi senzatii.

Esti mai departe ca oricand.

Drumul spre tine, ne distanteaza.

Esti absent.

Te caut si nu te gasesc.

Te strig si nu ma auzi.

Iti spun sa pleci.

Nici ca-ti pasa.

Ma adancesc in asternuturi si las lumina sa-mi cante cumva, adormindu-ma.

Dimineata ne pandeste.

Ma trezesc tot singura.

Am inchis toate usile.

Le-am pus si protectie.

Incepe o noua zi..

Suna cineva la usa…

Las sa sune!

 

 

ciclicitate

 

Anunțuri

Autor: zPaula

Love is my religion

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s