Sunt atâtea lucruri care s-au schimbat de atunci..
Timpul nu se mai oprește. Își desfășoară activitatea regulat și în grabă.
Mă pierd.
Sunt pe pilot automat.
Întind mâini să susțină ce e de susținut.
Pe mine cine mă susține?!
Cine se-ntreabă ce ești?! Ce simți?! Cum mai simți și ce visuri mai ai?!
Vreau să strig să mă auzi.
Nu sunt încă albă, nu sunt pură!
Duc cu mine lucruri grele, murdare.
Vreau să evadez, da, să fug în lume, într-un colț mic în care să mă bucur de senzații și timpul să-nceapă din nou să stea.
Am nevoie de cineva. Am nevoie de tine.
Mi se-nmoaie sufletul și recunosc că îmi e dor; că am nevoie de ceva, că te vreau lângă mine, suflet curat.
Om cu profunzime. Cu emoții. Cu nevoi. Cu optimism. Cu loialitate. Cu iubire.
Cântă-mi un vers și aruncă-l în vânt să ajungă diseară la mine.
Atunci voi sta să te ascult.
Suflete, ești mut, ești surd?!
