Îmi aduc aminte prima oară când te-am văzut. Eram mai tineri. Erai într-o poză, zâmbind, specific ție. Habar nu aveam că știai de existența mea și mă admirai în secret.
Ți-ai făcut curaj după ani lumină și ai pătruns într-un univers complex.
Era o căldură, lumină, pluteam.
Ne-am plimbat într-o zi însorită iar la sfârșit nesigur puțin, ți-ai făcut curaj și m-ai sărutat. Era prima întâlnire. Așteptaserăm suficienți ani.
Ai pus la loc cioburi căzute care încă mă zgâriau. M-ai bandajat cu grijă. Ai avut răbdare.
Mă plimbam zâmbind. A fost un dans sincer și lin..un an.
Mi-ai spus că în sfârșit ai găsit ce îți trebuia, că așa ar fi normal să simți cum simți cu mine. Am râs. M-ai sărutat.
Ți-am trasat harta feței și am pătruns în privirea ta nenumărate nopți.
Calmul s-a balansat și drumul s-a zguduit de multe ori de atunci..am crescut, ne-am format, am greșit, am învățat..iar când mă uit în jos și văd mâna ta jucându-se cu degetele mele, mă liniștesc.
E un răsărit..ca acela din locul magic unde am văzut delfinii. Fericire. Calm. Magie. Iubire.
Fiecare zi e un dar pe care merita să-l împărțim cu cei dragi.
Fiecare amintire creează o stare.
Fiecare gând o realitate.
Rămâi cu mine la răsărit să continuam începutul. Să fim tot acolo.
Vino.
