De la naftalină…

Era o noapte friguroasă de iarnă. Fulgii cădeau lin în timp ce ea îi privea.

Era singură pe prispa casei, gândindu-se. Avea nevoie de o gură de aer.

El venise după ea.

„Ce cauți aici?” – o întrebă.

Ea se uită la el cu ochii înlăcrimați și-i zâmbi. Îi spuse: „- Știi, mi-am imaginat momentul acesta de nenumărate ori..oare ce ți-aș mai putea spune, oare cum mă vei mai privi?! Știu că nu mă vrei aici, dar nu m-am putut abține să nu vin să te văd chiar dacă e pentru ultima dată. Știi ce mi-aș dori?! Mi-aș dori să știu că ești bine, mi-aș dori uneori să pot să te sun să te-ntreb cum îți merge ziua, să știu că ești iubit; să pot să îți cunosc copiii și tu pe ai mei, să pot să te sun de ziua ta și să te îmbrățișez; să știi cât de mult ai însemnat pentru mine și asta să fie de ajuns”.

El amuți.

Ea continuă: „știu că habar nu ai, dar eu m-am rugat pentru tine, mi-am dorit ca tu să fii fericit orice ar însemna asta. Nu vreau să fiu dramatică, dar trebuia să scot toate acestea din mine. Mâine am să plec, dar voi pleca mai liniștită știind că te-am revăzut și am reușit să îți spun toate astea. Vino înapoi lângă ceilalți.”

Ea se ridică în timp ce el stătea amuțit și se uita în gol. Vorbele ei îi răsunau în urechi.

Dimineața apăruse iar ea dispăruse…

Viața își continuă traseul.

To be continued…

 

Reclame

Autor: zPaula

Love is my religion

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s