Vreau

Vreau să ies din mine,

Să mă plimb pe fiecare părticică de pământ de sub picioare-mi.

Vreau să mă desprind,

De fiecare credință limitativă însușită vreodată.

Vreau să pornesc,

Pe drumurile neumblate

În aventura vieții mele,

Acolo unde simțurile să ia locul rațiunii

Și sentimentul aventurii și trăirii să fie mereu prezent.

Vreau să mă dezbrac

De orice judecată adusă.

Vreau să uit,

De piedicile proprii si ale altora.

Vreau să-mi oglindesc,

O imagine reală a ceea ce sunt,

Nu una distorsionată

A etichetărilor impuse.

Vreau să mă-nalț

Pe fiecare culme la care n-am îndrăznit până acum.

Vreau să simt

Pace,

Autenticitate,

Trăire,

Prezent,

Din nou, eu cu mine.

Change

In luna iubirii, haideti sa discutam despre ce e important.

Tu, cel care ii pune pe toti pe primul loc…

Tu, cel care asteapta (poate cumva si inconstient) la nesfarsit dupa ceva sau cineva…

Tu, cel care viseaza mereu cu ochii deschisi la o viata plina de aventura, dar lasa totul la stadiul de vis…

Tu, cel care nu indraznesti…

Tu, cel care esti pe pilot automat…

Wake up! Trezirea!

Avem de multe ori tendinta sa ne atribuim si insusim valoarea personala in functie de cei din jur: partener, parinti, prieteni..

Vrem sa fim iubiti si in acest traseu, fara sa ne dam seama, renuntam la cine suntem; renuntam la visurile noastre si poate nici nu ne dam seama (doar el/ea este prioritatea noastra si altceva nu ne mai intereseaza; Sa ne accepte ei si atunci avem valoare, nu?!).

Iti suna cunoscut? Opreste-te!

Singura persoana a carei acceptate ar trebui sa o tanjesti, este doar a ta. Sa te iubesti tu pe tine! Sa ai grija tu de tine! De sufletul tau, de cine esti si ce iti doresti cu adevarat!

Iubirea cea mai pura incepe si continua doar atunci cand inveti sa pui pe primul loc iubirea de sine!

Daca nu intelegi acum ce spun, in timp probabil ai sa o faci.

Iti doresc iubiri sanatoase si vieti traite!

La finalul drumului tau, cand viata ti se va derula prin fata ochilor, sper sa ai o imagine complexa de trairi, nu doar de ceea ce ai vrut sa traiesti!

Invata sa te iubesti si sa ajungi pentru tine cea mai importanta persoana din viata ta si ai sa vezi cum lucrurile se vor misca si lumea ta se va schimba!

Tricky memory

Part 1.

Te pierzi printre multime

Te zaresc;

Un strain stiut odata.

Timpul se opreste

Si eu tresar…

Totul e in slow motion

Si nu mai conteaza nimeni;

Te aproprii si eu paralizez…

Discutii de complezenta

Ca doar ce-am putea sa ne spunem?!

Am lasat totul in urma,

Si viata s-a derulat in felul ei.

Te prind cum ma privesti cand nu ma uit la tine…

As vrea sa pot sa-ti zic

Cat de dor mi-a fost de tine.

Dar, timpul a trecut si nu se cuvine.

Mai iti amintesti ce iti spuneam despre alegeri?

Ma-ntorc la haosul din mine..

Cel in care te-am lasat pe tine!

Iti doresc alegeri potrivite, cititorule!

Alege o viata profunda, traita, cu sens!

🙂

Part 2.

Ma pierd printre ganduri automate

Mereu aceleasi ganduri recurente.

Emotii vechi, inabusite

Intr-o gaura neagra

Din adancul meu.

M-ameninta la fiecare atingere…

Al unui posibil sentiment

Real, din mine.

Tu,

Mereu tu..

Ieri, azi, maine

Mereu la fel

Acolo, in mine.

Unele amintiri

Ne definesc viitorul

Si orice am face

Daca le atingem,

Desi trec ani,

Sunt reale si ne-apasa.

Tu,

Mereu acelasi tu;

Pierdut in gaura neagra

Din mine.

Criogenizat.

Tu,

Mereu acelasi tu.

Ieri, azi, maine!

Seven years

Cuplul perfect. Cel pe care il vezi pe toate retelele de socializare. Fericiti, indragostiti, zambareti. Ia zi, tu traiesti asta?! Daca raspunsul tau e da, bravo tie..keep doing that. Dar tind sa cred ca majoritatea ar raspunde nu. De ce? Pentru ca perfectiunea cuplului perpetuata de filmele de la Hollywood nu poate sa fie nici pe departe adevarata. Ideea e ca am crescut si am fost formati cu imaginea acelui cuplu romantic, dramatic, perfect…unde iubirea e puternica si invinge tot. Unde el apare dupa ani de asteptari (ha, ha, iti zic eu din experienta ca nu), unde lucrurile se aseaza si they live happily ever after. Nu iti arata nimeni ce se intampla dupa ani de zile, dupa nunta aceea perfecta (daca e). Acolo filmul de taie si te lasa cu un final deschis, de visare. Reverie. Frumos, nu-i asa?!

Eu sunt o romantica incurabila. Bine, putin mai sceptica recent, poate ar fi bine zis ca am fost o romantica. La trecut. Starea de visare si de utopie e prezenta zilnic in mintea mea. Imi place. Dar problema e ca nu ajunge nimeni la asteptarile respective pentru ca pana la urma doar asta e…o visare.  Un vis cu ochii deschisi.

Imaginatia si amintirile sunt periculoase. E frumos sa visezi la un trecut pe care nu l-ai trait cu adevarat. Poti sa ii dai orice forma vrei tu. Poti sa il transformi in ceva perfect. Chiar daca el e departe de asta. Dar nu e asa ca e minunat sa visezi? Uneori da, alteori nu. Stii de ce? Pentru ca iti poate afecta prezentul.

Relatiile incep frumos si continua, ei…cum pot. Sau cum suntem noi, fiecare-n parte. In functie de cati demoni avem si cat de bine e antrenat celalalt pentru a-i imblanzi. Relatiile necesita rabdare. Rabdare cu nebuniile celuilalt. Compromis- in situatii. Comunicare- daca nu o ai, fa ceva…ca o sa fie urat in timp. Maturitate- da, iubirea matura e diferita de cea pe care ai simtit-o la 19 ani…poate de asta mai visezi la ea uneori, la free falling-ul acela, lipsa de griji si perspectiva. Responsabilitate- pentru ceea ce promiti si faci cu timpul altuia. Timpul- care e ireversibil si chiar nu se mai intoarce. Sensul- de preferabil comun. Increderea si respectul- necesare ca baza pentru a putea consolida ceva ce sa reziste incercarilor timpului. Crestere- pentru ca acesta e sensul natural al lucrurilor; daca nu cresti, dispari.

Ideea de la care am pornit acest text este faptul ca anul acesta fac si eu sapte ani de relatie si de la imaginea aceea perfecta care se perpetueaza si incepe sa ma enerveze tot mai tare. Pentru ca daca nu esti suficient de bine ancorat in realitate, tinzi sa crezi ca asa e normal..si cum la tine nu e, ceva sigur nu e in regula. Ideea e simpla: relatiile sunt diferite, dar social media ne afecteaza grav imaginea. Asadar, lucreaza cu ce ai. La tine. Cu tine. Cu partenerul tau. Si el la randul lui cu el de preferabil.

“Am sa te iubesc mereu”- sa fie- azi simt asta si daca avem grija si acordam timpul necesar poate, pe viitor o sa fim tot impreuna. Poate.

Emotii si relatii cat mai sanatoase sa aveti!

To Fall in Love With Anyone, Do This - The New York Times

Happy love day every day!

Inchid ochii. Te vad! E ciudat, stii? N-ar trebui sa fie invers? Ii deschid; Dispari.

Ii inchid mereu cand imi doresc sa te vad. Descopar o piesa noua, urmeaza una veche; se deruleaza incet..fiecare sunet are atasata emotia ta. Imi aduc aminte si le simt la fiecare acord. Intensitatea creste. Simt o caldura incolacita cu o apasare. Dulce-amar.

Piesa se termina. Ochii ii deschid.

Ai disparut, desi.. n-ai facut-o!

E ciudat, nu-i asa? 🙂

Aniverseaza iubirea in fiecare zi, nu doar astazi!

Happy love day every day!

 

„Obiect de atașament”

Te-am  purtat mereu…

Te-am purtat ca un copil,

Ca un copil care nu vrea vreodată să renunțe la jucăria lui preferată:

“Obiectul de atașament”.

Am crezut că ai disparut

Că nu mai contează

Că nu mai exiști.

Cum poate cineva oare

Vreodată în viața asta

Să scoată ceva ce o data i-a invadat fiecare celulă

Până la stadiul în care…probabil, bănuiesc..

A produs” modificări genetice” iremediabile..

Căci altfel nu-mi explic..

Nu pot să-mi imaginez cum..

Poți să fii bolnav din lipsa cuiva atâta timp….

 

…E rece și cald..și rece din nou…

 

De la naftalină…

Era o noapte friguroasă de iarnă. Fulgii cădeau lin în timp ce ea îi privea.

Era singură pe prispa casei, gândindu-se. Avea nevoie de o gură de aer.

El venise după ea.

„Ce cauți aici?” – o întrebă.

Ea se uită la el cu ochii înlăcrimați și-i zâmbi. Îi spuse: „- Știi, mi-am imaginat momentul acesta de nenumărate ori..oare ce ți-aș mai putea spune, oare cum mă vei mai privi?! Știu că nu mă vrei aici, dar nu m-am putut abține să nu vin să te văd chiar dacă e pentru ultima dată. Știi ce mi-aș dori?! Mi-aș dori să știu că ești bine, mi-aș dori uneori să pot să te sun să te-ntreb cum îți merge ziua, să știu că ești iubit; să pot să îți cunosc copiii și tu pe ai mei, să pot să te sun de ziua ta și să te îmbrățișez; să știi cât de mult ai însemnat pentru mine și asta să fie de ajuns”.

El amuți.

Ea continuă: „știu că habar nu ai, dar eu m-am rugat pentru tine, mi-am dorit ca tu să fii fericit orice ar însemna asta. Nu vreau să fiu dramatică, dar trebuia să scot toate acestea din mine. Mâine am să plec, dar voi pleca mai liniștită știind că te-am revăzut și am reușit să îți spun toate astea. Vino înapoi lângă ceilalți.”

Ea se ridică în timp ce el stătea amuțit și se uita în gol. Vorbele ei îi răsunau în urechi.

Dimineața apăruse iar ea dispăruse…

Viața își continuă traseul.

To be continued…

 

Începuturi…

Îmi aduc aminte prima oară când te-am văzut. Eram mai tineri. Erai într-o poză, zâmbind, specific ție. Habar nu aveam că știai de existența mea și mă admirai în secret.

Ți-ai făcut curaj după ani lumină și ai pătruns într-un univers complex.

Era o căldură, lumină, pluteam.

Ne-am plimbat într-o zi însorită iar la sfârșit nesigur puțin,  ți-ai făcut curaj și m-ai sărutat. Era prima întâlnire. Așteptaserăm suficienți ani.

Ai pus la loc cioburi căzute care încă mă zgâriau. M-ai bandajat cu grijă. Ai avut răbdare.

Mă plimbam zâmbind. A fost un dans sincer și lin..un an.

Mi-ai spus că în sfârșit ai găsit ce îți trebuia, că așa ar fi normal să simți cum simți cu mine. Am râs. M-ai sărutat.

Ți-am trasat harta feței și am pătruns în privirea ta nenumărate nopți.

Calmul s-a balansat și drumul s-a zguduit de multe ori de atunci..am crescut, ne-am format, am greșit, am învățat..iar când mă uit în jos și văd mâna ta jucându-se cu degetele mele, mă liniștesc.

E un răsărit..ca acela din locul magic unde am văzut delfinii. Fericire. Calm. Magie. Iubire.
Fiecare zi e un dar pe care merita să-l împărțim cu cei dragi.
Fiecare amintire creează o stare.
Fiecare gând o realitate.
Rămâi cu mine la răsărit să continuam începutul. Să fim tot acolo.

Vino.

rasarit_vama_veche_by_codrutneagu.png