Clipele trec pe nesimtite si anul 2020 se pregateste de final. Nu stiu ce an ai avut tu, dar pentru mine nu a fost cu schimbari majore. Nu am lasat pandemia sa ma afecteze prea mult. Pana la urma, stilul de viata nu mi s-a schimbat major. Petrec mult timp singura si mult timp in casa. In schimb, rareori s-a mai strecurat cate un gand pe care l-am anihilat inainte de a apuca sa ma bage in panica. A fost ceva mai dificil pentru ca nu mi-am vazut oamenii dragi, pentru ca nu am mai putut sa ii imbratisez si eu ma hranesc cu asta…am nevoie de emotia aceea frumoasa pe care o oferi si o primesti inevitabil. De conexiune.
Au fost momente cu situatii limita in acest an, ca in oricare alt an.
Gandurile despre felul in care percepem si traim viata sunt acolo mereu. Ma tot bantuie.
Incearca un exercitiu prin care sa te ancorezi intr-un prezent absolut in situatii: pierde-te in imbratisarea aceea, intr-un sarut, in zambetul sincer, in mangaierea calda a sufletului pur care te asteapta acasa fericit, zilnic. Iti doresc sa inveti sa apreciezi acum. Iti doresc sa nu consideri ca totul ti se cuvine si iti doresc sa apreciezi persoana care esti, prezentul, ceea ce e in tine.
Sper ca in zilele care vin sa inveti sa ai rabdare si sa fii bland cu tine insuti.
Sa te iubesti.
Sa nu te mai autosabotezi.
Sa crezi in visurile tale si puterea pe care o ai pentru a le creea.
Iti doresc sa te imbratisezi puternic si sa ai speranta pentru ziua de maine!
Iti doresc pana la urma tot ce visezi tu mai frumos pentru tine! 🙂
PaulaZserendipity 