Te-am purtat mereu…
Te-am purtat ca un copil,
Ca un copil care nu vrea vreodată să renunțe la jucăria lui preferată:
“Obiectul de atașament”.
Am crezut că ai disparut
Că nu mai contează
Că nu mai exiști.
Cum poate cineva oare
Vreodată în viața asta
Să scoată ceva ce o data i-a invadat fiecare celulă
Până la stadiul în care…probabil, bănuiesc..
A produs” modificări genetice” iremediabile..
Căci altfel nu-mi explic..
Nu pot să-mi imaginez cum..
Poți să fii bolnav din lipsa cuiva atâta timp….
…E rece și cald..și rece din nou…
Reclame
