Seven years

Cuplul perfect. Cel pe care il vezi pe toate retelele de socializare. Fericiti, indragostiti, zambareti. Ia zi, tu traiesti asta?! Daca raspunsul tau e da, bravo tie..keep doing that. Dar tind sa cred ca majoritatea ar raspunde nu. De ce? Pentru ca perfectiunea cuplului perpetuata de filmele de la Hollywood nu poate sa fie nici pe departe adevarata. Ideea e ca am crescut si am fost formati cu imaginea acelui cuplu romantic, dramatic, perfect…unde iubirea e puternica si invinge tot. Unde el apare dupa ani de asteptari (ha, ha, iti zic eu din experienta ca nu), unde lucrurile se aseaza si they live happily ever after. Nu iti arata nimeni ce se intampla dupa ani de zile, dupa nunta aceea perfecta (daca e). Acolo filmul de taie si te lasa cu un final deschis, de visare. Reverie. Frumos, nu-i asa?!

Eu sunt o romantica incurabila. Bine, putin mai sceptica recent, poate ar fi bine zis ca am fost o romantica. La trecut. Starea de visare si de utopie e prezenta zilnic in mintea mea. Imi place. Dar problema e ca nu ajunge nimeni la asteptarile respective pentru ca pana la urma doar asta e…o visare.  Un vis cu ochii deschisi.

Imaginatia si amintirile sunt periculoase. E frumos sa visezi la un trecut pe care nu l-ai trait cu adevarat. Poti sa ii dai orice forma vrei tu. Poti sa il transformi in ceva perfect. Chiar daca el e departe de asta. Dar nu e asa ca e minunat sa visezi? Uneori da, alteori nu. Stii de ce? Pentru ca iti poate afecta prezentul.

Relatiile incep frumos si continua, ei…cum pot. Sau cum suntem noi, fiecare-n parte. In functie de cati demoni avem si cat de bine e antrenat celalalt pentru a-i imblanzi. Relatiile necesita rabdare. Rabdare cu nebuniile celuilalt. Compromis- in situatii. Comunicare- daca nu o ai, fa ceva…ca o sa fie urat in timp. Maturitate- da, iubirea matura e diferita de cea pe care ai simtit-o la 19 ani…poate de asta mai visezi la ea uneori, la free falling-ul acela, lipsa de griji si perspectiva. Responsabilitate- pentru ceea ce promiti si faci cu timpul altuia. Timpul- care e ireversibil si chiar nu se mai intoarce. Sensul- de preferabil comun. Increderea si respectul- necesare ca baza pentru a putea consolida ceva ce sa reziste incercarilor timpului. Crestere- pentru ca acesta e sensul natural al lucrurilor; daca nu cresti, dispari.

Ideea de la care am pornit acest text este faptul ca anul acesta fac si eu sapte ani de relatie si de la imaginea aceea perfecta care se perpetueaza si incepe sa ma enerveze tot mai tare. Pentru ca daca nu esti suficient de bine ancorat in realitate, tinzi sa crezi ca asa e normal..si cum la tine nu e, ceva sigur nu e in regula. Ideea e simpla: relatiile sunt diferite, dar social media ne afecteaza grav imaginea. Asadar, lucreaza cu ce ai. La tine. Cu tine. Cu partenerul tau. Si el la randul lui cu el de preferabil.

“Am sa te iubesc mereu”- sa fie- azi simt asta si daca avem grija si acordam timpul necesar poate, pe viitor o sa fim tot impreuna. Poate.

Emotii si relatii cat mai sanatoase sa aveti!

To Fall in Love With Anyone, Do This - The New York Times

Autor: zPaula

Love is my religion

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: